Este o plantă larg cunoscută și folosită încă din vremea dacilor, denumirea sa originală în limba dacă – Prodiarnela – ajungând până în zilele noastre datorită consemnării sale de către Dioscoride, celebrul medic al antichității, în tratatul său.
În ultimele decenii, tătăneasa a fost una din cele mai folosite plante pe plan mondial. În Elveția – țara cu mare tradiție în domeniul medicamentelor din plante – mai bine de jumătate din preparatele externe produse în ultimul deceniu au fost pe bază de tătăneasă. Industria cosmetică folosește în prezent intens alantoina – unul din principiile active cele mai importante ale tătănesei – care este practic nelipsită în deodorante și creme de corp.
Este o plantă larg cunoscută și folosită încă din vremea dacilor, denumirea sa originală în limba dacă – Prodiarnela – ajungând până în zilele noastre datorită consemnării sale de către Dioscoride, celebrul medic al antichității, în tratatul său. În medicina populară românească are mai mult de o sută de utilizări, atât intern, cât și extern.
Intern este folosită ca cicatrizant și protector în gastrită și ulcer gastric, ca antitumoral în cancer și tumor benigne, antiinflamator în bolile intestinului, emolient și regenerativ epitelial în traheite și faringite, antiseptic și antiinflamator în bolile de rinichi.
Extern este considerată a fi un adevărat panaceu, deoarece alină inflamațiile și grăbește vindecarea în dermatoze, închide și vindecă rapid plăgile, grăbește procesele de refacere după arsuri, face să se retragă tumorile exteriorizate și cancerul de piele, reface rapid țesuturile după contuzii și traumatisme etc.
Descriere botanică, recoltare și păstrare
Tătăneasa este una din cele mai răspândite plante medicinale din flora noastră, fiind întâlnită mai ales pe câmpurile rămase necultivate și mai umede, la margine de drum, pe terenurile virane, la marginile de pădure. Este înaltă de 30-100 cm, are frunzele de la bază eliptice, iar spre vârf înguste, în formă de lance.
Florile, care apar din mai până în august, sunt de culoare roșie-violacee. Rădăcinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificându-se sub pământ.
Recoltarea se face în lunile octombrie și noiembrie sau în martie. Se folosesc rădăcinile, recoltate în perioada de repaus vegetativ. Cea mai eficientă metodă de recoltare este culegerea în timpul aratului, când rădăcinile sunt scoase la suprafață de fierul plugului și pot fi adunate cu ușurință. Pentru cantități mici se poate folosi cazmaua, cu care se dezgroapă rădăcinile.
După recoltare rădăcinile se spală în curent de apă rapid (dacă sunt ținute mult în apă mucilagiile se dizolvă și astfel scade mult valoarea terapeutică a plantei) și apoi se întind răsfirat la uscat în locuri foarte bine aerisite și lipsite de umiditate. În anumite afecțiuni, cum ar fi candidoza vaginală și dermatozele produse de ciuperci, sunt recomandate frunzele, recoltate prin secerare în perioada înfloririi.
Gastrită hiperacidă, ulcer gastric și duodenal
Se ia o jumătate de linguriță de pulbere de tătăneasă de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Afecțiuni ale gâtului, afecțiuni pulmonare (infecții la nivelul gâtului, tuse produsă de cauze diverse, traheo-bronșită, bronșită, pneumonii trenante, tuberculoză pulmonară)
Se mestecă încet o bucățică de rădăcină de tătăneasă, lăsând ca principiile active emoliente și regenerative epiteliale să fie extrase de salivă și să ajungă în zona gâtului. Rădăcina proaspătă are un gust neutru, plăcut și este deosebit de activă.
Rădăcina uscată va fi măcinată în prealabil și va fi mestecată minimum 15 minute înainte de a fi înghițită. Se consuma 3 fragmente de rădăcină proaspătă cu lungimea de 2-3 cm pe zi sau 3 jumătăți de linguriță de tătăneasă uscată pe zi.
Tătăneasa are calitatea de a stimula eliminarea secrețiilor toxice din arborele bronșic și plămâni, precum și de a stimula refacerea țesuturilor afectate de infecție.
Diaree, dizenterie, infecții intestinale
Tătăneasa normalizează tranzitul intestinal și oprește procesul bolii prin precipitarea proteinelor din conținutul intestinal. Se bea înainte de fiecare masă cu un sfert de oră și de câte ori este nevoie câte un pahar din extractul apos obținut prin macerație decocție.
Infecții urinare (cistite) și renale (nefrite, pielonefrite), pietre la rinichi și la vezica urinară
Prin mucilagiile pe care le conține, tătăneasa favorizează relaxarea țesuturilor, diminuează starea inflamatorie și oprește hemoragia. Se administrează de obicei sub formă de extract apos, împreună cu alte plante: ienupăr (ca antiinfecțios), merișor și mesteacăn (ca anti-litiazice), câte 1 linguriță rasă din fiecare plantă menționată.
Fibrom și adenofibrom mamar și uterin, chisturi ovariene, polipi intestinali și stomacali
Nenumărați pacienți au reușit să scape de durerile și periculoasele intervenții chirurgicale folosind tinctura de tătăneasă și extractul apos antitumoral pe bază de tătăneasă.
Se administrează 1-2 lingurițe de tinctură de tătăneasă în apă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face până la completa vindecare
Se bea extractul apos antitumoral, în trei reprize pe parcursul unei zile.
Alături de tratamentul cu tătăneasă este foarte important regimul alimentar, fără carne, consumându-se în mod special morcovi, țelină și pătrunjel. Nu se consumă alcool! Tratamentul se menține 40 de zile.
Cancer
Se face tratament cu extractul apos antitumoral. Se țin 3-7 cure a câte 40 de zile cu 10 zile pauză între ele. Se recomandă în paralel alimentația crudivoră, postul negru. Același tratament este valabil și pentru cancerul cu metastaze.
Pentru tratamentul postoperator al cancerului la gât
Se face un preparat din tătăneasă cu miere – 300 g tătăneasă rasă la 0,5 kg de miere.
Rădăcina de tătăneasă trebuie culeasă proaspătă, primăvara sau toamna, deoarece numai atunci are alantoină, o substanță foarte activă în lupta împotriva cancerului. Se spală bine cu o periuța fără a se curăța de coajă.
Planta introdusă în miere se amestecă în fiecare zi cu o lingură de lemn și după trei săptămâni, preparatul este gata. Atenție, mierea trebuie să fie naturală și de calitate. Se administrează câte o linguriță pe zi, între mese, în așa fel ca să rămână pe gât, la locul unde a fost operat. Amestecul este și un foarte bun cicatrizant.
Pentru tratamentul cancerului la gât neoperat
Se face un macerat din: 300 g usturoi pisat; 500 g rădăcină rasă de tătăneasă proaspătă; 50 g sânziană galbenă (Galium verum) mărunțită; 50 g propolis solid, mărunțit (se găsește la apicultori); 1 litru alcool diluat de 75 de grade. Se lasă la macerat 10 zile. Se strecoară și se ia câte o linguriță mică cu miere, de trei ori pe zi. Se va înghiți foarte încet, lent, pentru a “spăla” cât mai bine gâtul.
Unguentul de tătăneasă
Se face un unguent din 5-6 linguri de unt clarificat amestecate foarte bine, dar – atenție – la rece, cu 2 linguri de pulbere de tătăneasă (măcinată fin cu râșnița de cafea și cernută de 2 ori prin sită pentru făina albă). Acest preparat se aplică pe zonele afectate de 3-4 ori pe zi.
Pastă din pulbere de tătăneasă
Se combină 1-2 linguri de pulbere de tătăneasă cu apă călduță, amestecând bine pana se formează o pastă, care va fi întinsă pe locul afectat și va fi ținută 1-3 ore. Pentru arsurile termice, în medicina populară se prepară pasta de tătăneasă, nu cu apă, ci cu zer, iaurt sau chiar smântână.
